Pe patul meu si pe muzica mea

Nu, nu am sters post-ul de aseara ca mi se pare funny....deocamdata :) si melodramatic, pentru ca eu nu sunt genul care sa vorbesc despre ce simt & other shit like this. Si, ca tot a venit vorba, da, trebuie sa recunosc ca se intampla din cand in cand sa ma imbat. Bine, eu sunt genul care dupa 50 ml de tarie cânt Internationala.

Anyway, partea buna este ca eu beau de fericire. Ar fi fost chiar foarte trist sa beau de suparare. Ca sa nu mai lungesc vorba, cam asta se intampla inainte de o iesire in oras intre fete: http://www.youtube.com/watch?v=qLHRnLtLm0Y

Nu suntem fane Smiley sau Uzzi, dar ne place piesa pentru ca ni se pare foarte funny faza cu "Da` chiar pe patu` tau si pe muzica ta? Hai da-o, mah, in plm" . Adica ok, inteleg, e naspa din partea fetei sa-l insele pe patul lui. Da` muzica ce legatura are?!?! :))) La fel cum ne place ceva piesa de la alex si connect-r pentru ca zice la un moment dat "scapa de principii, lasa-te dusa pă val ca pă mississippi" . E printre cele mai idioate versuri care le-am auzit vreodata, dar e atat de funny! Si, cand am fost in Egipt, mergeam cu vaporul pe Nil si cantam : "lasa-te dusa pă Nil ca pă mississippi" .

Ma duc sa ma culc....pe patul meu si pe muzica mea, evident ;)

Nu ma scutura, ca ametesc!

Scriu acest pot ca sa pot rade bine maine dimineata cand am sa citesc. De ce?! Eh, a fost o prietena pe la mn si ne-am hotarat sa "dezvirginam" sticla mea de whisky de 10 ani (ceva cu Grenf.... ii zice, nu pot reproduce la ora asta exact cum ii zice) si, pot spune, asa domnisoara finuta cum sunt eu, ca m-am imbatat ca un birjar....din doar 2 pahare (marfa de calitate) ...plus un Salitos Mojito. Deja m-am si gandit ce fac pe cand se intorc ai mei, avand in vedere ca sticla a fost un cadou din partea mea pt ei cand m-am intors din Egipt: am s-o "botez", dar nu cu apa, ci cu Teacher's. :))

Totusi, datorita alcoolului, devin melancolica si ma gandesc la....pai....hmm.....la tot ce a fost nashpa la un moment dat in viata mea, ca acum chiar nu am motive sa plan g. Prima chestie care imi trece prin cap: cum m-a inselat prietenu meu acum 2 ani, pe cand stateam in camin. Eram cuplul perfect, toata lumea isi dorea o relatie ca a noastra, toate fetele il visau pe el, toti barbatii ma voiau pe mn (probabil doar pt o seara)...si eram cel mai iubit, dar si cel mai invidiat cuplu. Aveam relatia perfecta, cum nu am mai vazut la nimeni. El era barbatul perfect, care ma ridica pana in al 9lea cer. Pacat ca la un moment dat mi-a dat drumul, de acolo de sus, ca sa cad intr-un ocean infinit de lacrimi. Da, acuma sunt sentimentala. CA sa fac un rezumat: el m-a inselat (1 data) iar eu l-am iertat pentru ca nu concepeam viata fara el si pentru ca simteam ca regreta din tot sufletul ce facuse. Dar nimic nu a mai fost la fel de atunci. Inca suntem impreuna, de aproape 4 ani, dar inca...nu stiu cum sa ma exprim. Sa zicem doar ca pentru mine el era fiinta suprema, jumatatea mea "androgina" , iar dintr-o data ....puf! am vazut doar negru in fata ochilor. Are cineva idee cum e asta?! Probabil....ar fi chiar lamentabil sa fiu singura ghinionista care pateste asta (desi, cine stie!?) .

Nu stiu unde vreau sa ajung; cca sa descriu ce e in sufletul meu, ar trebui sa scriu vreo 7 romane si tot n-as putea surprinde esentialul. Azi povesteam cu un prieten, ii pov estam cum ne certam eu si prietenul, cum uneori simt c a nu-l mai suport...el radea si la un moment dat zice "dar esti constienta ca cu el o sa yte casatoresti, indiferent ce o sa se maki intample peparcurs?" ....hmm/./ am zis un scurt "da". Pentru ca DA, sunt constienta ca nu am sa mai gasesc niciodata un baiat ca el: frumos, inteligent, cu principii solide, cu un caracter puternic si, cel mai impoirtant, dupa atata timp, tot ca pe o [rintesa ma trateaza.

Cred ca ma opresc aici. Stiti...am o vorba: "Cand un om iti zice ca esti beat, zici ca nu stie ce vorbeste, cand iti spune si al 2lea om ca esti beat, zici ca e coincidenta...dar cand iti spune si al 3lea om ca eshti beat, te duci si te culci". Mie nu mi-a zis nimeni ca sunt beata, pentru ca nu a avut ocazia sa ma vada/auda. Dar mi-am dat seama singura ca e cazul sa ma retrag.

Maine probabil am sa sterg postul asta. :)

Home alone

De cand au plecat ai mei la mare, am descoperit ca am o noua placere in viata: sa stau singura! Nu in sensul ca sa ma inchid in casa si sa ma ascund de lume, ci in sensul ca atunci cand sunt acasa, sunt doar eu (eu si motanul meu).

Motive:
1. Indiferent la ce ora ajung acasa, pot tranti usa, aprinde luminile, porni muzica etc. Ca o fata cu bun simt ce sunt, tot timpul cand ajung noaptea acasa intru pe varful picioarelor ca sa nu trezesc pe nimeni, nu aprind vreo lumina in casa (ceea ce nu 1 data a determinat accidentari prin impiedicare) si nici macar nu ma duc la baie sa ma demachiez ca scartaie usa.

2. Pot face o baie luuuuunga, fara sa o aud pe mama "hai iesi odata ca si eu ma grabesc si vreau sa fac un dus" si, mai mult decat atat, pot lenevi in cada cu usa la baie deschisa si astfel nu se fac aburi=>nu mi se face rau

3+4+...+10. Pot face ce vreau!!! Si daca tot pot face ce vreau, am ales sa fumez o tigara in sufragerie, desi m-am lasat de fumat (ipotetic vorbind :) ). De ce?! Pentru ca tata nu a suportat niciodata fumul de tigara, asa ca daca eu sau mama voiam sa fumam, trebuia sa o facem in bucatarie sau la mine in camera. Practic, in sufrageria noastra nu s-a fumat niciodata....in 20 ani de cand locuim aici si au si cumparat ai mei apartamentul de nou, deci nu exista fosti proprietari care sa fi putut fuma. Iar EU, cea mai slaba autoritate din casa asta (nici macar mâţul nu ma asculta) am fumat, pentru prima oara dupa 20 ani, in sufragerie :) Da, stiu, am probleme psihice si placeri dubioase in viata. Am si lasat scrumiera pe masa cu tigara stinsa in ea...inca putin sa-mi savurez momentul de (falsa) glorie.

Inevitabil, trebuie sa ajung si la partile neplacute, la chestiile care ma enerveaza. Tata a ascuns cheile de la masina ca nu cumva sa umblu cu masina cat timp el e plecat. Ceea ce m-a deranjat nu a fost chestia in sine, ca nu m-a lasat stapana pe masina, ci gandirea lui despre mine. Mi-am dat seama ca le-a ascuns cautand ceva prin dulapul meu de "chestii importante" si vazand ca disparuse dublura cheii. Am inceput sa caut prin toata casa cheile, de curiozitate sa vad cata NEincredere are tata in mine. Ei bine, nu le-am gasit si 100% nu sunt in casa pentru ca il cunosc fff bine pe papito si ii stiu "ascunzatorile". Deci in casa nu sunt....buuuuun.....Tata este genul de persoana foarte organizata si mereu foarte prudenta, stabileste locuri speciale pentru toate lucrurile de valoare (in principal pe acte are boala) si mereu stie ce si unde a pus. Si-a lasat acasa cardul de la banca, dar, evident, a luat cu el cheile de la masina (inclusiv dublura!). Niciodata nu isi ia chei cand pleaca din oras, "ca sa nu le piarda", nici macar cele de la casa.

OK, inteleg iubirea lui (platonica) pentru masina aia, dar i se pare mai probabil gandul ca i-as putea fura masina decat ca i-as putea goli cardul?! Ma rog...ideea este ca eu nu am furat niciodata nici macar 1 leu de la parintii mei si nu as putea face asta vreodata, deci faptul ca nu are incredere in mine m-a suparat foarte tare si m-am simtit foarte jignita. Cum poate crede ca i-as lua masina fara sa-mi dea voie?! Adica eu sunt un om care crede in destin si alte "coincidente" si , din proprie experienta, de cate ori am trecut peste cuvantul lui, a iesit rau. Astfel, sunt convinsa ca daca i-as lua masina fara sa-i cer voie, s-ar intampla ceva....as zgaria-o in cel mai fericit caz.

Ufff...am sa ies sa-mi aerisesc creierul putin.

Vanatoarea de pitzipoance

Sunt foarte consternata de un articol citit in Clujeanul, despre pițipoance si cocălari. S-a trezit o jurnalistă, din lipsă de alte subiecte, despre pițipoancele Clujului si despre cum să le recunoști pe stradă. În primul rând, MI SE RUPE IN 16 DE PIȚIPOANCE! De ce m-ar interesa să știu cum să recunosc o pițipoancă?! Și, inevitabil, mă văd nevoită să comentez:

"Locuri preferate de cumpărături în Cluj. Iulius Mall sau Polus Center. Aici dai de piţi la „vânătoare” de ţoale. Prin Calliope, Terra Nova, Leonardo, Puma, Nike etc. Dacă au parte de un sponsor generos, pretenţiile urcă spre Debenhams, Zara, Guess, Dolce&Gabanna, Armani, Prada"

Pentru cine n-are tangenţe cu Clujul, Iulius si Polus sunt cele 2 mall-uri ale Clujului. Imi inchipui ce înapoiați pot să fie unii oameni dacă li se pare o "fitza" sa te duci sa-ti cumperi haine. Si, ca sa mai lungim un pic vorba, eu alaltaieri mi-am cumpărat o poşetă de la Debenhams cu 50 RON si o pereche de pantofi cu 47 RON. Deci nu vad de ce i se pare doamnei Raluca Cazan (a se observa un nume predestinat) un lux sa te îmbraci de la Debenhams.

Si prin poza asta exemplifică doamna o piţipoanca in mall. Fascinant....eu văd nişte femei care ies dintr-un magazin de parfumuri. OOOOOOK, am inteles, nu ma mai dau cu parfum ca nu vreau sa devin pitipoanca....dar, draga doamna, cu deodorantul e voie? sau o fi si ala ceva lux, pentru persoane care "au un sponsor generos".

Moving on.....

Un comentariu din acelasi articol in legatura cu terasa mea preferata din Cluj:

"La Havana, expunerea e mai redusă, dar elefanţii decorativi, palmierii, şezlongurile, hamacele şi vederea asupra oraşului fac toţi bani. Pentru pitzi şi coca, se înţelege."

Din nou, dau explicatii: Havana este o terasa amplasata in centrul Clujului, mai precis pe acoperisul unei cladiri destul de inalte. Este amenajata si decorata cu un foarte bun gust. In afara de scaune, poti sta la masa si in sezlonguri...mi se pare foarte tare! Oricum, peisajul face tot farmecul! De la inaltimea aceea, poti vedea tot Clujul. Stai la cafea si ai vedere panoramica asupra orasului. Cate orase au asa ceva?! Trecand la partea financiara a discutiei, pentru ca se pare ca asta o frustreaza cel mai mult pe ziarista in cauza, o intrebare: Unde mai bei tu o cafea stil "cocktail" (ex: Irish Coffee, Latte Machiatto etc) cu 5 RON? In plus, ca sa fac o completare, in fiecare seara pe terasa canta live o orchestra (si canta doar muzica buna: Compact, Bryan Adams, inclusiv Dan Spataru :)) ) , ceea ce pe mine ma face sa ma simt ca si cum as fi din nou copil, pe o terasa pe plaja la mare, cu parintii mei.

P.S. NU sunt hamace in Havana, ceea ce ma determina sa cred ca nu ati fost niciodata acolo, doamna, deci nu stiti despre ce vorbiti. Dar: tastatura sa bata, pagina sa se umple, noi ne facem treaba.

Ca sa o scurtez, fac un rezumat in continuare: mai scrie despre clubul Obsession (desemnat la MTV DJ awards 2007 drept cel mai tare club din ţară), cum se strâng fițele acolo. Ca sa o clarific: se strange toata lumea! De ce? Pentru ca desi e singurul club din Cluj care nu ofera consumatie de banii platiti pe intrare, odata ce esti inauntru bei: cocktailuri nealcoolice cu 5 RON, martini cu 5 RON (50 ml) etc etc. plus ca nu ti se cere nici un ban ca sa stai la masa , comparativ cu cluburile "de fitze" din Bucuresti (locuiesc acolo, deci stiu). Bla bla...mai scrie de "cocalari", cum stau cu cheile de la masina pe masa. Da, tanti, sunt barbati! Nu au posete si nu au unde sa si le bage daca au pe inelul de la breloc atatea chei cate are un om normal (de la masina, de la garaj, 2 de la apartament..plus daca mai adaugi un tag pentru interfon, incearca tu sa ti le indesi in buzunarul de la pantaloni si apoi sa te asezi!)

Pentru ca prostia sa fie completa, au mai scris un articol! ..intitulat "Vanatoarea de pitipoance", care incearca sa instige oamenii la a umbla pe strazile Clujului cu aparatul foto in mana si, cum vezi o pitipoanca, tzac, o poza! Apoi o dai la ziar si toata lumea isi da cu parerea si comenteaza.

Pont pentru ziarul Clujeanul (pe gratis): o astfel de poza, publicata fara acordul persoanei in cauza o sa va afunde in si mai multe procese decat sunt convinsa ca aveti deja.

In incheiere, mentionez ca ziarul publica articole cu "frumoasele Clujului" in care le pozeaza mai mult dezbracate decat imbracate si le pune sa stea cu boticul incordat. Mai mult, o gramada dintre ele sunt minore. Cine ma contrazice sa stie ca am fost colega cu "frumoasa Liceului Balcescu" (la un moment dat, acum multi ani), care a aparut pe prima pagina la 16 ani.

aaaaa, si daca tot am ajuns la momentul adevarului, am de facut o marturisire: conform standardelor acestora SUNT O PITIPOANCA!!!!! Ma incadrez perfect in descriere: Sunt blonda, am 1,75 m si 52 kg, ma duc numai in localurile "de fitze" ale Clujului, ma imbrac din mall si ma dau cu parfum. Chiar am sa imi fac maine un tricou pe care am sa scriu: "Pitzi and loving it!"

P.S. Noaptea trecuta am fost in Obsession. Mai mult decat atat, ma duc in fiecare zi de luni (pentru ca e retro party) si stau si pe canapelele de piele (si asta era unul dintre ofurile doamnei, ca au oamenii aia canapele de piele...acuma sincer, tanti, nu vreau sa fii suparata asa ca am sa deschid un cont sa facem cheta ca si pentru Mutu si iti cumparam si tie o canapea de piele sa nu mai suferi).


P.S. 2: Pentru vanatorii de pitipoance, in seara asta am sa fiu pe o terasa de pe Eroilor. Veniti inarmati cu aparatele foto!

P.S. 3: Nu vreau sa ma laud (sau poate totusi asa, un pic) dar sunt singura pitipoanca cu un IQ de 136 si cu potential de a concura la emisiunea lui Dan Negru: "Te pui cu blondele?" :)

Despre noi ca popor....parerea mea!

Ma gandesc din ce in ce mai des ca eu, defapt, nu am ajuns in locul potrivit. In secunda in care m-am nascut eu, probabil s-au mai nascut inca cel putin 1000 copii, deci pot presupune ca Dumnezeu, cand a impartit sufletele la fiecare noua viata nascuta, pe mine m-a gresit. Sau ar mai exista o varianta: sa mi-o fi facut intentionat.

Of, ca sa nu se inteleaga gresit: nu am vreo problema cu viata mea in general, nu sunt depresiva, nu am motive serioase sa ma plang de vreun aspect din viata mea. Totusi, nu cred ca locul meu este in Romania. Sub nici o forma. De ce?! Pai, ca sa fac un rezumat, mi se pare ca nimic in toata tara asta nu e la locul lui. Nu exista nici macar un aspect, oricat de neinsemnat, cu care sa ne putem mandri. Cel putin asta este parerea mea.

Bine-nteles , totul porneste de la oameni, de la lipsa de civilizatie si latura animalica pe care o afiseaza, indiferent in ce contexte. Chiar si oamenii inteligenti, culti, scoliti au samanta asta in ei, parca ar fi o boala la nivel national, o chestie care ne caracterizeaza pe noi, romanii. Da, normal ca aici ma includ si pe mine, fara scuze de genul "ca sa razbesti, trebuie sa fii ca ei" . Asta e, caracterul se formeaza si in functie de mediul in care traiesti. Acum imi amintesc o faza funny, in aeroport la Hurghada (la sosire) trebuia sa ne prezentam la biroul agentiei de turism prin care am mers,asta insemnand vreo 180 oameni, la 2 ghisee. (180 romani, ca sa fiu mai precisa) . Va inchipuiti ce debandada s-a facut: fiecare se impingea, isi tragea coate, urla, zici ca se dadea aur pe gratis, in cantitati limitate. Ce nu s-au gandit ei (ca doar e mai bine sa actionezi din instinct) era ca de la aeroport la hoteluri ne asteptau autocare, care oricum nu plecau decat deodata, deci nu ajungeai nici mai devreme, nici mai tarziu. La fel la intoarcere, la imbarcare, se impingeau, se bagau in fata tuturor, disperati sa urce in avion cat mai repede, ca si cum avionul nu ar decola oricum doar cand e toata lumea la bord...ma rog...Nu mai e nevoie sa dau alte exemple, cum e in statiile de ratb, de metrou, cum e , defapt, peste tot. Inevitabil, trebuie sa fac o comparatie, o comparatie cu Canada. M-a impresionat ordinea si civilizatia inca din aeroport, sau, ma rog, din fata aeroportului: taxiurile stateau aliniate frumos, oamenii (care erau multi, cu zecile) stateau la coada. Se suia cineva in taxi, taxiul pleca, urmatorul taxi venea in dreptul cozii de asteptare si tot asa. Si ma gandeam, uitandu-ma ca prostita, daca vreodata la noi se va intampla asa ceva, sau macar de cate ori ma grabesc si opresc un taxi pe strada, sa nu trebuiasca sa ma cert cu vreun nesimtit care sare si mi-l fura.

Ca sa nu mai pomenesc de atitudinea oamenilor de zi de zi, si aici fac referire la Bucuresti. A naibii sa fiu daca s-a intamplat vreodata sa ies din casa, chiar si pana la magazin dupa paine, si sa nu ma intorc cel putin indispusa. Ca sa dau un exemplu scurt: o vanzatoare la supermarket (care cu siguranta nu are mai mult de 8 clase) mi-a spus verde in fata ca sunt proasta pentru ca am rupt niste iaurturi care, chipurile, se vindeau numai cate 4...si, culmea, numai la ei in magazin!

Dar e vara, e cald, e vacanta (cel putin pt mine :) ) asa ca am sa ies la un suc si las denigrarea populatiei mioritice pe altadata.

Romanul s-a nascut badaran

Abia ce m-am intors de cateva zile din Egipt...fascinanta tara, no comment. Trebuie sa recunosc ca principalul motiv pentru care m-am dus a fost sa vizitez piramidele, Valea Regilor etc. Cum e normal de altfel sa faci, m-am interesat si eu inainte de plecare de anumite chestii pentru ca, totusi, mergi in Africa, schimbi climatul tau temperat cu unul in care nu a mai plouat din 1987 deci pot aparea diversi microbi, este o tara din lumea a 3a, cu o economie cam praf, deci normal ar fi sa nu te astepti la nu stiu ce mare lux, mai ales ca ti se spune de la agentie ca hotelurile de 4 stele la ei sunt de vreo 2 stele la noi. Am inteles si de ce...dar asta am sa comentez mai incolo.

Drumul pana acolo a fost cum a fost pentru ca toata lumea era entuziasmata ca pleca in concediu. Primirea la aeroport a fost frumoasa si bine organizata, ghizii egipteni foarte simpatici si, in sfarsit am ajuns la hotel....un paradis, dupa parerea mea...sau poate oi fi eu ceva taranca care brusc s-a trezit in fata unui palmier si a unei piscine si a picat pe spate. Ma rog...ideea este ca am nimerit cum nu se putea mai bine: hotelul sa fie fix pe plaja si fix in centrul statiunii. Dar cum romanul trebuie sa se impuna peste tot unde merge, imediat dupa ce s-au facut cazarile, au sarit toti cu scandalul (ca daca erau plangeri si nemultumiri era chiar ok) : ca "astea nu sunt 4 stele!" Ca sa explic pentru toata lumea: toate camerele aveau vedere la mare sau la piscina (in functie de etajul la care te aflai) deci o priveliste frumoasa oricum aveai, paturile erau mari si comode, baia era cu marmura pe jos...poti afirma ca astea nu sunt conditii?!?!?! Ca sa nu mai spun ca grupul roman ragaia in temple si se distrau la maxim ca se aude cu ecou, urlau, faceau scandal, parca erau o turma de animale: "Băăă, fa-mi si mie o poza cu bolovanii astia sa vada mama soacra ca am si vizitat vechituri din astea, ca n-am venit numa` sa stau la soare!" si ţac- ţac, faceau 2 poze si dadeau fuguta inapoi la autocar ca le era prea cald. Cred ca nu mai e nevoie sa descriu cum umblau prin templul din Karnak ascultand manelele la celular, cantand si pocnind din degete sau cum rasuna toata vale a regilor a "Făăăă"și "Băăăă" si le ziceau in fata la arabi "ciori borâte" si erau super entuziasmati ca nu-i intelege nimeni ce spun...in comparatie cu ei, bietii egipteni care mergeau pe magar (nici macar pe camila) , stateau in case fara acoperis si mancau curmale cazute din palmier ,erau de 100 de ori mai civilizati si mai oameni.

Cu siguranta au reusit pana la urma sa-si faca o impresie despre viata de acolo si de ce hotelul era considerat de 4 stele: pentru ca nici o casa nu avea acoperis si asta pe considerentul ca o locuinta nu e terminata decat cand are acoperis, iar ei fiind muritori de foame, nu voiau sa plateasca impozit statului. O idee atat de banala, dar atat de ingenioasa pentru ei.

Pot sa spun ca saracia lor chiar m-a afectat. N-am sa uit in Cairo o fetita care statea in fata autocarului nostru si incerca disperata sa se faca remarcata la cei 90 cm ai ei si sa vanda turistilor vederi. Din disperare ajungea sa urle dupa ei "10 pentru 1 lira egipteana" (1 lira egipteana e aproximativ 20 bani, adica 2000 de lei vechi). Am crezut ca mi se rupe sufletul, asa ca i-am dat punga cu mancare care o primisem de la hotel. Era asa de fericita si in acelasi timp asa de disperata: s-a trantit pe jos cu punga, a scotocit, si-a indesat in buzunare cat a putut, si a inceput sa manance cum nu am mai vazut pe nimeni sa o faca: musca disperata din castravete iar oul nu si l-a curatat, il infuleca direct cu coaja.

Ajunsi in seara aceea la hotel, ne-am dus la cina ...bufet suedez. Un cuplu bucurestean langa noi...facand o paranteza, femeia aia imi inspira atata prostie de imi crestea tensiunea instant...nu-si dadea ochelarii negri de soare jos nici macar seara, in restaurant si tot timpul era rujata in stilul Oana Zavoran...de mana cu un prostalau cu figuri de parvenit in cap, care explica cum au fost ei in Caraibe si (citez) "in Dominicana" ....si (e)stimabila doamna (sau mai bine zis vaca) isi punea cantitati industriale din fiecare fel de mancare in farfurie, lua o gura si striga "bleah, e orrrriiiibil, nu pot manca asa ceva...cand am fost noi in Caraibe...etc etc", arunca mancarea si se ducea si isi punea altceva...tot in aceeasi cantitate...din nou nu-i placea, din nou arunca.....ma uitam la el si ma lovea scarba, gandindu-ma cum copiii de acolo mor de foame pe cand o pitzipoanca proasta si cu apucaturi de maimuta, arunca mancare in gunoi cu kilogramele.

...cam de asta sunt perfect de acord cu vorba aia: "Romania e o tara fantastica,dar pacat ca e locuita"

Ziua 1

E ora 8 seara si nu am pus tigara in gura azi...nici macar nu m-a tentat! In schimb, mi-e rau de mor! Nu doar ca ma simt slabita si am ameteli dar acum mi-e si greata. Nu inteleg ce e cu pastilele alea...sunt pastile provocatoare de greata astfel incat sa nu mai vrei sa fumezi?! Pfffff...Nici sa ma platesti si tot nu as fuma o tigara in momentul asta.

Deci prima zi am incheiat-o cu succes: nici o tigara fumata. Nu stiu in schimb ce sa fac cu plecarea in Egipt. Ar trebui sa intrerup tratamentul daca nu vreau sa mi se duca dracului concediul. Dar daca opresc tratamentul si asta o sa ma determine sa fumez...iar?!